Istoric FSEGA

1581: Începuturile Învăţământului Superior în Ardeal

Transilvania se poate mândri cu o bogată şi îndelungată activitate academică. Aceasta debutează cu intenţia principelui loan Sigismund de a înfiinţa, în 1567, o academie de studii la Sebeş (Alba), iar mai apoi cu iniţiativa lui Ştefan Báthory de a pune bezele unui colegiu la Cluj, în 1581, sub controlul iezuiţilor şi avându-l ca rector pe italianul Possevino. Acest colegiu a fost desfiinţat mai târziu, iar protestanţii şi unitarienii au pus bazele altor colegii. În 1692, Gabriel Bethlen a înfiinţat colegiul calvinist de la Alba Iulia, cu studii de teologie, filosofie şi limbă, în fruntea căruia l-a numit pe Alstedt. Catolicii au luat din nou iniţiativa si au înfiinţat, în 1688, o academie la Cluj, sub tutela iezuiţilor. Într-un efort de conciliere confesională, în 1776, împărăteasa Maria Tereza a fondat la Cluj o Universitate în limba germană, iar Iosif al II-lea a înlocuit universitatea cu vestitul Liceu piarist, cu predare în limba latină. Odată cu aceste iniţiative şi activităţi, s-a constituit şi s-a afirmat, treptat, şi o şcoală a studiilor şi ştiinţelor economice, prin atenţia acordată problemelor de economie de către dascăli şi studenţi de la colegiile universitare care au funcţionat în spaţiul transilvan şi la Cluj. 

În acelaşi timp, în contextul revoluţiilor de la 1848 s-a pus explicit problema înfiinţării unei universităţi la Cluj. În 1868, liderul maghiar de Eotvos a propus crearea la Cluj a unei universităţi cu predare în limbile maghiară, română si germană, iar o parte a elitei româneşti a susţinut propunerea. 

1872-1920: Începuturile Şcolii Economice Clujene

În 1872, autorităţile au înfiinţat Universitatea din Cluj exclusiv în limba maghiară, ceea ce a stârnit nemulţumirile majorităţii româneşti. Potrivit decretului imperial, Universitatea din Cluj a fost structurată, după modele europene ale timpului, pe patru facultăţi: Drept şi Știinţe de Stat; Medicină; Filosofie, Litere şi Istorie; Matematică şi Știinţe Naturale. Primul rector al universităţii moderne din Cluj a fost specialistul în economiei şi finanţe: Aron Berde. Odată cu înfiinţarea Universităţii moderne tematica economică s-a regăsit, îndeosebi, în curricula Facultăţii de Drept şi Știinţe de Stat (sub forma unor discipline de economie generală, finanţe publice şi private, statistică, drept comercial, corespondenţă comercială, elemente de contabilitate), dar şi în cea a altor facultăţi sub forma unor cursuri şi seminarii interdisciplinare de istorie economică, geografie economică, statistică şi matematică economică etc. 

În secolul al XIX-lea, dezvoltarea economică a impus pregătirea resurselor umane necesare activităţilor industriale, agricole şi comerciale. De aceea, Camerele de Comerţ şi Industrie din Transilvania (înfiinţate prin Legea din 18 martie 1850) au sprijinit înfiinţarea unor şcoli profesionale, mai întâi, sub forma unor şcoli comerciale începătoare duminicale, iar apoi a unor şcoli profesionale pentru comerţ şi meserii. Au încercat să pregătească şi să răspundă provocărilor şi dezvoltării economice ale timpului 14 şcoli comerciale (13 cu predare în limba maghiară şi una cu predare în limba română) şi mai multe şcoli ale meseriaşilor. În aceste şcoli durata studiilor era de trei ani, iar printre disciplinele predate figurau: Istorie universală şi comercială, Contabilitate, Corespondenţă mercantilă, Merceologia şi tehnologia, Aritmetica comercială, Principii de economie, Dreptul cambial.

Paralel cu aceste activităţi, s-au iniţiat mai multe proiecte pentru organizarea învăţământului economic superior. Astfel, din 1835 funcţionează Şcoala Comercială Populară, pentru ca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea să fie înfiinţată Şcoala Comercială Superioară, iar în 1902, din iniţiativa Camerei de Comerţ şi Industrie din Cluj, să ia fiinţă o Academie Comercială. Acesta funcţiona pe doi ani de studii, avea un corp profesoral, un director şi un consiliu de conducere. Activităţile pentru cunoaşterea realităţilor şi legislaţiei economice au fost conjugate cu cele pentru pregătirea teoretică şi practică a cursanţilor. Organizarea instituţională, activitatea didactică şi curriculară s-au realizat după modele de la acea vreme, de la Viena, Budapesta, Praga, Bratislava, dar şi în funcţie de cerinţele economiei transilvane.

1920-1948: Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale

După terminarea Primului Război Mondial, odată cu Marea Unire din 1918, Universitatea clujeană, asemenea universităţilor din Strasbourg şi Bratislava, a fost preluata de autorităţile statului, devenind o instituţie a României întregite. La 12 mai 1919 se constituie Universitatea Românească din Cluj, ale cărei cursuri le inaugurează, în 3 noiembrie 1919, Vasile Pârvan, cu prelegerea "Datoria vieţii noastre", pentru ca la 1 februarie 1920 regele Ferdinand I să o proclame solemn. 

Realităţile politice, economice şi teritoriale de după Primul Război Mondial, au contribuit la intensificarea eforturilor şi pentru înfiinţarea unei instituţi superioare de învăţământ economic românesc la Cluj. Perioada era favorabilă şi datorită preocupărilor româneşti şi europene, pentru o nouă viziune şi organizare a învăţământului economic, în consonanţă cu cerinţele prezentului şi viitorului economic, cu funcţiile teoretice şi aplicativ-practice rezervate pregătirii viitorilor economişti. În această ambianţă, la scurtă vreme după înfiinţarea Universităţii, la 14 noiembrie 1920 se înfiinţa la Cluj, prima instituţie de învăţământ economic românesc din Transilvania: Academia Comercială, care peste doi ani îşi va schimba denumirea în Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Aceasta a avut puterea marilor provocări academice şi economice ale timpului, în deplină rezonanţă cu cele susţinute la marile universităţi economice europene. Un model şi un sprijin incontestabil au venit dinspre Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, înfiinţată în 1913. 

Printre profesorii fondatori s-au numărat: Gheorghe Bratu (Aritmetică comercială); Aurel Ciortea (Matematici financiare); Silviu Dragomir (Istoria comerţului); Ion Evian şi Dumitru Voinea (Contabilitate); Dumitru B. Ionescu, Victor Jinga (Economie politică), Ion I. Lapedatu (Ştiinţa şi legislaţia financiară) ; Gheorghe Moroianu (Economie naţională). Unii din aceştia funcţionau ca profesori la Universitatea din Cluj, alţii veneau din învăţământul preuniversitar şi din mediul de afaceri transilvănean. S-au stabilit astfel primele contacte, care s-au adâncit în anii următori, cu Universitatea clujeană.

Pentru anul universitar 1920-1921 au fost înscrişi 39 de studenţi, iar în primii 10 ani de existenţă au urmat cursurile universitare în jur de 2.000 de studenţi, pentru ca până în 1948 peste 10.000 de studenţi. 
Începând cu 1 ianuarie 1930 activitatea academică şi de cercetare a instituţiei de învăţământ economic superior din Cluj a fost organizată printr-o lege specială: Legea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi tot din 1930 instituţia academică clujeană a avut dreptul să organizeze şi să acorde titlul ştiinţific de doctor în economie. Primul doctor a fost profesorul Gheorghe Dragoş, cu o teză despre istoria cooperaţiei în Ardeal. Între anii 1930-1947 au fost acordate 18 titluri de doctor în economie.

În anul 1930 a fost înfiinţată publicaţia "Observatorul Social-Economic", care în cei 14 ani de existenţă a publicat 222 articole şi studii, la care se adaugă numeroase note, prezentări de cărţi şi recenzii. În anul 1934 este înfiinţată "Asociaţia profesorilor de la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj", organizaţie ştiinţifică şi academică, cu personalitate juridică, menită să contribuie la strângerea legăturilor dintre învăţământul economic şi mediul de afaceri şi economic din Transilvania. "Asociaţia" a publicat între anii 1936-1938 "Conferinţele Extesiunii Academice". După 1938, în locul acestei publicaţii apare "Analele Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale".

În septembrie 1940, în urma revizuirilor teritoriale impuse de Germania şi Italia, asemenea Universităţii clujene, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj a trebuit să-şi stabilească o nouă locaţie transilvană. Dacă Universitatea s-a mutat la Sibiu şi Timişoara, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale a fost găzduită la Braşov, oraş cu o veche şi puternică dezvoltare economică, unde a funcţionat până în 1948, când a fost desfiinţată abuziv de regimul comunist.

Perioada braşoveană rămâne semnificativă prin preocupările de reorganizare, adaptare, inovare şi modernizare instituţională, prin eforturile de păstrare a exigenţelor ştiinţifice şi didactice, prin cele de extindere a spaţiilor sociale şi de învăţământ, prin dotările cu lucrări didactice, reviste şi cărţi de specialitate al bibliotecii, prin încercările de organizare şi desfăşurare a vieţii studenţeşti în cele mai bune condiţii. În februarie 1943 s-a înfiinţat Institutul de Cercetări Economice şi Sociale, care a avut în câmpul său de investigaţie teme majore de istorie economică, economia întreprinderilor, cooperaţie, evidenţe contabile, economie regională, agricultură, comerţ, economie mondială. Între anii 1943-1946 au apărut trei volume din publicaţia: "Comunicările Institutului de Cercetări Economice şi Sociale" însumând 1.779 pagini. Între anii 1943-1948 funcţionează din iniţiativa rectorului Victor Jinga: Institutul de Limbi Moderne şi Seminarul pedagogic al Academiei. În perioada braşoveană, până la reforma învăţământului din 1948, au funcţionat: secţia de ştiinţe economice, financiare şi sociale, secţia de economie politică şi secţia industrială, la care s-a adăugat pentru cei interesaţi, şi secţia pedagogică. La toate acestea se adaugă preocupările pentru predarea, organizată şi instituţională, a limbilor străine. 

Rezultatul acestor eforturi s-a concretizat în creşterea numărului de studenţi de la 520 în anul academic 1941-1942, la 540 în 1942-1943, 704 în 1943-1944 şi la 1128 în 1945-1946. De remarcat că această creştere a populaţiei universitare avea loc într-o perioadă complexă, marcată de numeroase neajunsuri şi greutăţi generate de decupajele teritoriale din vara anului 1940 şi desfăşurarea celui de Al Doilea Război Mondial.

În cei 28 de ani de existenţă, rectorii Academiei au fost: Aurel Ciortea (1920-1928); George Moroianu (1929-1935), Constantin Leca (1936-1937), Octavian Prie (1937-1938), Ion Mateiu (1938-1940), Iosif Gârbacea (1940), Pavel Roşca (1940-1942); Victor Jinga (1942-1945) (reprezentant al Școlii de Economie), Gheorghe Dragoş (1945-1946), (reprezentant al Școlii de Economie), N.N. Codrescu (1946-1947), Laurean Someşan (1947-1948). 

Publicarea unor reviste şi lucrări relevante de istorie, teorie şi practică economică a contribuit la conturarea şi afirmarea şcolii superioare economice clujene interbelice, reprezentată de dascăli şi economişti de prestigiu dintre care amintim, pe lângă cei care au deţinut funcţia de rector, pe Dumitru B. Ionescu (Școala de Economie), Ion Evian (Școala de Contabilitate), Dumitru Voina (Școala de Contabilitate), Dumitru Rusu (Școala de Contabilitate), Gh. N. Leon (Școala de Finanţe), Ioan Lapedatu (Școala de Finanţe), Augustin Tătaru (Școala de Finanţe), Eugen Demetrescu, Alexandru Sorescu, Ioan Tarţa, Aurel Gociman, Semproniu Lupaş, Ioan Moga, Emil Micu, Alexandru Herlea, Dumitru Haşieganu şi alţii. 

Unii din aceştia şi-au făcut studiile în mari centre ale culturii europene, au stabilit contacte cu mediile academice şi de afaceri din ţară şi străinătate, au fost implicaţi în proiecte şi activităţi economice, au contribuit la formarea a numeroase generaţii de economişti.